Clopotarul dacilor 244





Plecînd, de draga dimineață, din vîrful muntelui către oraș, am oprit mașina lîngă un bătrîn care stătea cu mîna ridicată. Se uită lung la mine și zice: în vizită la noi? Nu, îi răspund, eu trăiesc mai sus de dumneata. Parcă a amuțit și, după un timp, vorbește iar: se vede că acolo ești mai aproape de Dumnezeu, de te-ai oprit. Mulți dintre cei cu mașini luxoase au devenit ieftini la suflet și nu mai observă bătrîni ca noi... Eu îi răspund că nu este o faptă îngerească, ci doar un gest firesc. După o scurtă pauză, zice: o să-ți spun un mic secret despre soare: el răsare în toată dimineața ca să vadă faptele bune ale oamenilor și să le ia în Eternitate; faptele rele se opresc în apus ca să le putem îndrepta pînă  la un nou răsărit. Cînd am ajuns la destinație, zice iar: ești din Moldova. Mă uit și eu lung la el: dar, e scris în frunte? Nu, îmi răspunde, pur și simplu grăiești moldovenește și îmi place. Cît îți sînt dator pentru că m-ați adus cu mașina? Îl privesc în ochi pe simpaticul bătrînel: să fii sănătos, nu fac afaceri cu mașina. El, îndreptîndu-se din șale, vorbește: ei, dacă nu vrei bani, măcar să le transmit la frații noștri moldoveni o urătură: hai, Moldova, și-i vota, România-i casa ta!
După ce a plecat bătrînul, m-am gîndit că mai frumos cadou de draga dimineață nu puteam să primesc. Așa că mă adresez și eu, vouă, fraților, cu acest îndemn: haideți, să facem cu tot neamul o clacă, prin vot unic, european ca să ne reconstruim casa căci mulți sînt acei ce vor să ne-o dărîme. Prin înțelepciunea bătrînului trebuie să înțelegem că faptele bune îl reprezintă pe om, precum în Cer așa și pe Pămînt, iar cele rele trebuie judecate pe loc. Desigur, cînd întîlnești o lume care nu are nici un fel de Dumnezeu este greu să stai și să vorbești de pe temeliile virtuții.
Omul netrebnic așteaptă să fie judecat de un om curat ca să-și dea pînă la capăt importanță. Pentru toți, este important să procedăm și să reacționăm după virtutea sufletului pe care îl avem, nu după răul emanat de oponent. Întotdeauna, vînătorii care-i urmăresc pe alții – fiind preocupați de vînat – nu observă capcanele în care cad ei înșiși. Există oameni și sfinți care sînt construiți numai din vorbe, fără ca cineva să le vadă faptele. Cîtă vreme vom fi predispuși să ascultăm niște oameni care nu se țin de cuvînt vom avea în fruntea țării persoane care ne spun numai povești. Oamenii care ajung la același nivel de energie și devin dușmani nu se luptă între ei căci se folosesc de aceleași mijloace de luptă. Întotdeauna, acei ce strigă în gura mare că se sinucid îl dau în judecată pe cel ce le salvează viața, învinuindu-l că s-au tăiat la mîini tocmai cînd el  le-a luat cuțitul. Omul adevărat nu va sta niciodată în fața nedreptății cu mîna întinsă, este ca un vultur care moare de foame, dar nu fură mîncarea găinilor. Cam acestea sînt virtuțile acestui neam; din păcate, unii încearcă să ne transforme în nimeni ca să ne poată manipula după cum vor ei.
Dacă ești indiferent la soarta țării tale înseamnă că ești doar un nimeni și nu am ce-ți spune. Dar, dacă ești acel care te știu eu și te doare sufletul de viitorul acestui meleag, hai, să le demonstrăm prin vot că sîntem aici – de veci și pe veci – stăpîni.

Alexandru Ștefan